Asculta inainte de a evalua, obiectivul tau este sa intelegi ce faci nepotrivit.
Trateaza feedback-ul ca pe o oportunitate de a invata si a te dezvolta, nu il lu ca un atac la propria persoana. Nimanui nu-i place sa fie criticat, dar putem invata din criticile celorlalti ce sa nu mai repetam, ce sa facem diferit, etc
NU lasa emotile sa-ti disorsioneze intelegerea mesajului – asculta cu dorinta de a vedea ce doreste interlocutorul de la tine, nu te justifica, nu argumenta, nu raspunde la critica. Nu trebuie sa fi de acord.
Daca nu intelegi, cere elemente concrete, exemple, descrieri.
Nu lasa emotiile sa distorsioneze intelegerea mesajului – asculta cu dorintade a intelege ce doreste interlocutorul de la tine, nu raspunde, nu te justifica, nu argumenta. Obiectivul tu este sa intelegi ce are interlocutorul de spus, nu trebuie sa fi de acord cu punctul lui de vedere.
Dca nu intelegi, cere elemente concrete, descrieri, exemple care sa ii ilustreze feedback-ul.
Nu o lua personal si nu intra in defensiva.
Multumeste celui care iti da feedback.Nu este usor sa o faca, putini indraznesc sa o faca, asa camerita incurajat, altfel nu vei mai avea sansa sa te vezi prin ochii ceolr din jur.

October 12th – October 14th are the dates for the final meeting with our international E-step partners. The meeting is taking place in Wales.
It’s time to draw the line and see what the project outcomes are. This should be a very productive meeting in terms of reporting, final dissemination steps, learning points and planning for the future.

Atat pentru cei care au fost la conferinta de training din cadrul Business-Edu, 7-8 octombrie 2009, cat si pentru cei care ne mai citesc, revenim cu solutia pentru dilema parcelei de pamant.

Am ales de data aceasta o problema care ne ajuta sa verificam daca Larry Winget avea dreptate atunci cand spunea ca:

„Oamenilor le place sa se balaceasca in problemele lor. Si mereu se gaseste cineva care sa se balaceasca impreuna cu ei. Acuzam si detestam problema, plangem, ne plangem si o deplangem, o descriem in detaliu, o desfacem in bucatele, o asamblam la loc, ne gandim la ea, o analizam meticulos, devenim introspectivi, meditam asupra ei, vorbim si scriem despre ea, o trecem in jurnal…orice in afara de a o rezolva si a trece mai departe!”

Asa ca, ne-am bucura sa aflam cine a rezolvat aceasta problema pana acum.

Solutia temei ar fi insuficienta fara o scurta explicatie si, asa cum v-am obisnuit, o serie de intrebari care sa ne puna putin pe ganduri.

Un prim ajutor este una dintre abordarile de baza in rezolvarea problemelor numita “divide and conquer”. Aceasta strategie de a dezbina si stapani ne da un indiciu important despre cum putem aborda o situatie complexa. Altfel spus, pentru a transporta un elefant trebuie intai sa il transam in bucati mai mici.

Din experienta noastra, este unul dintre primii pasi pe care oamenii il fac atunci cand primesc acesta dilema. Tot experienta ne-a demonstrat ca, principiul “trial and error” da rezultate cu adevarat daca la fiecare noua incercare analizam rezultatul apoi schimbam abordarea. In cazul in care ati format tot felul de triunghuiri care par egale, va putem garanta ca acestea nu reprezinta solutia. Daca nu ne credeti, verificati mai intai daca sunt toate de aceeasi forma, apoi calculati aria.

Iata si prima intrebare, pe care cu totii am putea sa ne-o adresam mai des: “Daca aceleasi comportamente aduc aceleasi rezultate, ce fac atunci cand doresc un alt rezultat?”

Desi ne plac la nebunie raspunsurile “in afara cutiei” trebuie sa va spunem ca nici un fiu nu e dispus sa plece in lume, sa renunte la mostenire, iar tatal nu poate cumpara o noua parcela pentru a forma un patrat.

Urmatoarea schema rezuma principiile enumerate mai sus:

Si acum…

Care erau constrangerile noastre? 4 loturi egale, compacte si de aceeasi forma. Cu siguranta, forma ne-a dat mult de furca pentru ca era destul de atipica. Totusi, tot gandirea nonconventionala ne va duce catre rezolvare.

Iata cum putem organiza cele 12 parcele egale, obtinute in schema de mai sus pentru a solutiona dilema fermierului nostru:

In cadrul mapei de intampinare de la conferinta de training din cadrul Business-Edu am introdus un scurt material, menit sa faca o rezumare simpla a pasilor abordati in problemelor, precum si o scurta aplicatie, o situatie care necesita o solutie.

Inainte de a dezvalui solutia promisa va invitam pe cei care nu ati avut ocazia de a participa in perioada 7-8 octombrie sa va familiarizati mai intai cu pasii si mai sus mentionati, apoi cu problema propusa.

1. Definesc problema! Ce urmeaza sa fac?
2. Ce stiu, la ce ma pricep? Cu ce se aseamana din experientele mele?
3. Ce resurse am? Ce ma poate ajuta?
4. Fac o incercare!
5. Metoda mea a dat rezultate? Continui asa sau o iau de la capat?
6. Verific! Solutia mea raspunde cerintelor?

Cu ajutorul acestor pasi, va invitam sa rezolvati urmatoarea problema:

Un fermier are patru urmasi, carora doreste sa le imparta parcela de pamant de mai jos. Laturile mari sunt egale intre ele si de doua ori mai mari decat laturile mici. (L=2l)

Pentru a evita situatiile conflictuale, ajuta fermierul sa isi imparta terenul in 4 loturi, respectand urmatoarele criterii:
• Sa fie loturi egale
• Sa fie loturi compacte
• Sa fie loturi cu aceeasi forma

Succes si revenim cu solutia promisa!

Anul acesta participam la business edu cu un workshop (Back to Basics) care se doreste a fi o noua provocare! Si anume “sa renuntam la sofisticarii si fitze in training si management si sa invatam sa facem lucrurile simple bine, foarte bine!”

Asa ca advertul nostru de anul acesta a vrut sa ilustreze mareata idee ! Iata-l

Citind tot felul de articole pe net … am gasit niste definitii interesante ale increderii pe care am in dorinta de a le impartasi cu voi si a afla cat de corecte le considearati, le-am tradus si adaptat. Am facut aceasta mica cercetare pentru a realiza capitolul “Construirea unei relatii de incredere” in materialele de lectura pntru manualele realizate in cadrul proiectului international E-STEP, dedicat trainerilor din penitenciare.

Dimensiuni si definitii ale increderii:
Exista mai multe modalitati in care poate fi definita increderea. Mai jos veti gasi dimensiunile increderii cat si definitiile acesteia.

Anticipare
Anticiparea constanta a ceea ce urmeaza sa se intample este un aspect normal al conditiei umane. Ne construim modele ale oamenilor bazate atat pe propria experienta cat si pe ceea ce ne spun ceilalti, apoi folosim aceste informatii pentru a presupune ceea ce urmeaza sa se intample. Acest lucru ne permite sa localizam si sa ne pregatim in fata posibilelor amenintari si de asemenea sa planificam actiuni pentru a ne atinge telurile/obiectivele/interesele.

Cel mai mare grad de imprevizibil este de 50%; un dusman de incredere poate fi de preferat in fata unui prieten imprevizibil, cel putin stim in ce stadiu ne aflam. Interesant, nu?

Definitia 1: Incredere este capacitatea de a anticipa ceea ce vor face alte persoane si ce noi situatii se pot produce. Daca ne-am putea inconjura cu persoane in care avem incredere, atunci am putea crea un prezent sigur si totodată un viitor mai bun.

Schimb de valori
Majoritatea relatiilor se bazeaza pe un schimb care reprezinta baza tuturor relatiilor fie ele de afaceri, fie personale; un schimb de bunuri de exemplu: schimbul a doua oi pentru o vaca. Este simplu de calculat valoarea in genul aceasta de negociere. Lucrurile incep sa se complice in momentul in care sunt implicati factori mai putin tangibili. Un parinte schimba atentia pentru dragoste, iar o companie schimba, nu numai salariul, dar si conditiile de lucru pentru eforturi fizice sau intelectuale.
Schimbul de valori functioneaza pentru ca fiecare valorifica lucrurile diferit. Daca un cioban are o intreaga turma de oi, dar nu are lapte, atunci poate face afaceri cu o persoana care are o cireada de vaci, dar nu are haine. Acest principiu de reciprocitate este ceea ce leaga societatile.
Increderea in schimbul de valori apare atunci cand nu stim sigur daca ceea ce primim este ceea ce asteptam. Cand cumparam o masina, nu ne dorim sa primim una despre care vanzatorul stie ca are probleme. Cand primim un sfat in afaceri, ne dorim sa fie bazat pe fapte si cifre, nu pe opinii nefondate. Fara a avea incredere, niciuna dintre aceste actiuni nu ar functiona corect.

Definitia 2: Increderea reprezinta baza intr-un un schimb cu persoane despre care nu avem foarte multe informatii, nu le cunoastem intentiile si nici nu stim ce ne pot oferi.

Reciprocitate intarziata
Schimbul nu se refera numai la inlocuirea imediata a vacilor pe oi sau a unei de masini bune sau a imbratisarilor. Ceea ce face ca societatile sau companiile sa functioneze cu adevarat este faptul ca ofera ceva acum, dar plata o pot primi in viitor. Avantajul este existenta unui mediu mai flexibil in care ambele parti pot primi acele bunuri sau servicii pe care le doresc, atunci cand au nevoie de ele mai degraba decat pe loc pentru a le pune la pastrare. De exemplu, firma plateste cursuri pentru anagajatii sai pentru ca in viitor sa primeasca performanta mai buna.

In acest moment increderea devine importanta, pentru ca, in alte conditii una dintre parti poate oferi ceva, dar nu va primi nimic in schimb. Intarzierea care exista in acest tip de intelegere aduce un nivel ridicat de nesiguranta ceea ce determina indivizii sa meragă pe încredere.

Ceea ce este adesea numit ca «Regula de Aur» reprezintă o formulă simplă pentru a implica încrederea. «Ce ţie nu-ți place, altuia nu-i face» setează o dinamică în care cel care oferă ceva acum, o face cu speranța că va primi ceva specificat sau nu, cândva, în viitor.

Definiția 3: Încredere constă în a oferi ceva acum, aşteptând o răsplată, chiar fără a şti când sau în ce constă aceasta.

Expunerea punctelor vulnerabile
Când avem încredere în oameni, putem nu numai să oferim ceva în speranța că vom fi răsplătiți cândva, dar putem totodată să ne expunem într-un mod în care ceilalți ar putea să profite de anumite vunerabilități pe care le avem. Când cineva cumpără o maşina la mâna a doua, fără să ştie care este prețul corect, ar putea fi mințit de vânzător care doreşte să obțină o sumă cât mai mare. Atunci când o personă îşi povesteşte problemele personale unui coleg de birou, acesta din urmă ar putea să se folosească de aceste informaţii pentru ieşi în evidenţă în faţa şefilor.

Deşi frica de răzbunare sau proiectarea sentimentelor de vinovăţie pot contracara tentația de a abuza de expunerea vunerabilităților unei persoane, atunci când aceasta cedeză, riscă să fie rănită sau lăsată în urmă de către ceilalţi. Pentru a avea o tranzacție de succes în totalitate, este necesară încrederea că nu va exista trădare sub nici o formă.

Definiția 4: Încredere este atunci când celor din jur li se oferă oportunitatea să profite de anumite puncte vunerabile ale celorlaţi, deşi cei care au avut tăria să se arate vulnerabili speră că nu vor avea de suferit.

Adaptare după: http://www.changingminds.org/explanations/trust/what_is_trust.htm

Există mai multe tipuri de consiliere şi diverşi practicieni şi teoreticieni în domeniu care au generat varii modele. Gerard Egan este un consilier umanist şi a descris modelul în 5 paşi. (Ulterior, a rafinat acest proces în doar 3 paşi)

Totuşi, modelul iniţial în 5 paşi este foarte logic şi uşor de înţeles şi urmat. Procesul de consiliere se concentrează asupra individului şi nevoilor acestuia mai degrabă decât asupra problemei în sine. Orice intervenţie de consiliere este predispusă să treacă prin următorii paşi:

1. Stabilirea unei relaţii solide şi lucrative între individ şi consilier.
2. Explorarea şi clarificarea naturii dilemei individului, incluzând dorinţele şi aşteptările acestuia.
3. Identificarea şi analiza opţiunilor disponibile pentru a aborda dilema, problema.
4. Împuternicirea individului să aleagă opţiunea cea mai potrivită.
5. Susţinerea individului să identifice acţiunile necesare şi să le pună în practică.

Pentru acest model nu există limite de timp pentru fiecare pas. Uneori, stabilirea relaţiei poate dura luni de zile. În alte ocazii, sunt suficiente câteva minute pentru a parcurge acest pas. La fel se poate întâmpla pentru toţi paşii, însă este importantă această ordine logică. Fiecare pas necesită abilităţi diferite, dar complementare, ale consilierului.

“A eşua în planificare este ca şi cum ai planifica să esuezi”
Planificare înseamnă să analizăm înainte de a acţiona. Atunci când eşuăm în a planifica, practic este ca şi cum am plănui să eşuăm. Pentru a progresa este necesar un plan general. Nu este obligatoriu să luaţi decizii definitive până în cele mai mici detalii dar este esenţial să:

- Identificaţi şi prioritizaţi, stabiliţi obiective specifice
- Identificaţi punctele de îmbunătăţit sau carenţele dumneavoastră din punct de vedere al experienţei, informaţiilor, abilităţilor
- Analizaţi cum puteţi aborda aceste carenţe
- Identificaţi o serie de modalităţi de a atinge obiectivele propuse
- Analizaţi care sunt punctele cheie, bornele kilometrice pentru fiecare cale ce poate fi abordată

Indiferent de obiectivul stabilit sau de faza în care vă aflaţi din punct de veere a luării deciziilor este mai probabil să progresaţi dacă divizaţi fiecare proces în paşi, apoi împărţiţi paşii în acţiuni concrete. În multe situaţii, punerea în aplicaţie a planului de acţiune eşuează tocmai pentru sarcinile de îndeplinit par foarte greau de atins. Puteţi avea mai multe obiective – este foarte important ca pentru fiecare să fie definite sarcinile. Termenul pentru fiecare activitate trebuie să fie reallist.

Identificaţi obiective clare şi specifice indiferent că este vorba despre „găsirea unui post de editor la o publicaţie”, „informare în domeniul instruirii” sau chiar „îmbunătaţirea abilitaţii de a asculta”. Secretul este să stabiliţi obiective clare şi specifice apoi să definiţi acţiunile necesare pentru atingerea acestora. Valoarea plaunului de acţiune este dată de realismul acestuia şi de modalitatea în care este pus în practică. Acest lucru implică termene specifice pentru începerea şi finalizarea fiecărui pas. De asemenea, este esenţial să stabiliţi anumite date de monitorizare şi verificare a progreselor făcute, să alocaţi un timp pentru a putea corecta posibile greşeli sau pentru a replanifica. Planificarea se aseamănă cu navigarea pe o mare învolburată, cunoscând punctul de pornire şi destinaţia, trasaţi posibile căi de a acţiona apoi porniţi către atingerea obiectivului stabilit, verificând punctele atinse şi corectând ceea ce este necesar.