In cadrul mapei de intampinare de la conferinta de training din cadrul Business-Edu am introdus un scurt material, menit sa faca o rezumare simpla a pasilor abordati in problemelor, precum si o scurta aplicatie, o situatie care necesita o solutie.

Inainte de a dezvalui solutia promisa va invitam pe cei care nu ati avut ocazia de a participa in perioada 7-8 octombrie sa va familiarizati mai intai cu pasii si mai sus mentionati, apoi cu problema propusa.

1. Definesc problema! Ce urmeaza sa fac?
2. Ce stiu, la ce ma pricep? Cu ce se aseamana din experientele mele?
3. Ce resurse am? Ce ma poate ajuta?
4. Fac o incercare!
5. Metoda mea a dat rezultate? Continui asa sau o iau de la capat?
6. Verific! Solutia mea raspunde cerintelor?

Cu ajutorul acestor pasi, va invitam sa rezolvati urmatoarea problema:

Un fermier are patru urmasi, carora doreste sa le imparta parcela de pamant de mai jos. Laturile mari sunt egale intre ele si de doua ori mai mari decat laturile mici. (L=2l)

Pentru a evita situatiile conflictuale, ajuta fermierul sa isi imparta terenul in 4 loturi, respectand urmatoarele criterii:
• Sa fie loturi egale
• Sa fie loturi compacte
• Sa fie loturi cu aceeasi forma

Succes si revenim cu solutia promisa!

Maine, 7 octombrie intre orele 11.30-13.00 ne gasiti la Conferinta de training, la un workshop sustinut de Cristia.
Va asteptam sa dezbatem, in stilul nostru caracteristic, despre cat de complicat e sa gasim solutii simple.

Mai multe detalii pe http://training.business-edu.ro/content/view/223/88/lang,romanian/ si maine, la Hotel Ramada!

I think it circulated on mail or I might have found it somewhere … sorry for forgetting the where so that I quote it! But it is a nice way of seing things …

Here is the story:

“What are you doing?” A passerby asked of three workers standing beside a building under construction.
The first worker, looking tired and drained, replied, “I’m just cutting stone.”
The second one answered with no enthusiasm, “Working to make a living.”
The third worker, who was singing, said, “I’m building a cathedral!”

Are you just cutting stone at work? Is that why you’re often drained of energy and void of enthusiasm? Are you just trying to make a living? Is that why you find no excitement in what you do? Or are you building or doing something great?
Ask yourself: What great thing do I want to do today?

Don’t waste your life just cutting stone. Start building cathedrals!

Firmele competitive ştiu că nu toţi oamenii pot să obţină performanţe remarcabile decât prin pregătire şi încurajare, prim oferirea ocaziilor de a exersa activitatea de conducere, care duce implicit la apropierea de potenţialul maxim. Unii oameni au un talent nativ de a veni cu idei noi şi de a-i face şi pe alţii să participe la transpunerea în practică a acestora. Altora le este necesară multă muncă pentru a convinge semenii să-i urmeze. Aceste firme ştiu că, la fel ca şi în cazul atleţilor, indiferent de cât de bune sau nu sunt calităţile de conducător înnăscute ale unui individ, acestea pot fi îmbunătăţite printr-o pregătire permanentă. În consecinţă, acţionează sistematic în acest sens.

Pregătirea altor lideri reprezintă esenţa conducerii. De fapt această pregătire este cea prin care liderii reuşesc să conducă. Roger Enrico director general al companiei PepsiCo definea un lider: “…o persoană care să deschidă mintea altor oameni şi să-i facă să înţeleagă ce le-a lipsit până acum”.

Conducerea nu înseamnă dictarea, impunerea unor comportamente. Nu înseamnă nici emiterea de ordine sau verificarea modului în care acestea se execută. Conducerea presupune să îi înveţi pe ceilalţi să perceapă o situaţie aşa cum este ea în realitate, să ştie ce răspunsuri să dea, să acţioneze astfel încât să îndrepte organizaţia spre obiectivele pe care aceasta le urmăreşte.Indiferent de ce presupune pregătirea – stabilirea priorităţilor sau luarea unor decizii – ea, se referă la modul în care trebuie transmise ideile şi valorile. După cum spunea Mike Walsh, fostul director general al companiei Teneco: “Fiecare persoană aflată într-o poziţie cheie trebuie să se perceapă ca un mini-preşedinte. Ea trebuie să se gândească la acţiunile sale întocmai cum procedează preşedintele companiei.”

Prin urmare, pentru a fi lider, indiferent de nivelul ierarhic, persoana trebuie să fie un bun profesor, un bun antrenor. Cu alte cuvinte, dacă nu te ocupi de pregătirea oamenilor tăi, nu conduci.

Cum afli dacă te descurci bine în calitate de lider ? Răspunsul il dă modul în care acţionează oamenii pe care îi conduci.

“Intalnirea a fost anuntata de un simplu telefon. Acel gen de comunicare care e rezultatul dinamicii cotidiene. Cand unul dintre chelneri m-a informat ca petrecerea era la subsol, am fost cateva clipe descumpanit pentru ca ma pregateam sa revad la o masa intr-un mic separee nu mai mult de vreo sapte, opt persoane. Spre surpriza mea locul amenajat la subsol era ticsit cu oameni, unele fetze mai cunoscute, altele legate de amintiri mai opace sau transparente. Era o intilnire a celor care au fost candva echipa firmei de distributie RWE” … imi scria Andreas Fuhrmann in data de 9 ianuarie 2007, in urma ultimei noastra intalniri de pana in 12 martie 2009.

Daca atunci ne-a surprins numarul mare de fosti colegi care s-au mobilizat sa vina, acum surpriza a fost si mai mare! In momentul in care am intrat in barul Exile, imediat pe dreapta, am intinerit cu 10 – 15 ani. Chipuri cunoscute si zambete familiare, persoane pe care te bucuri sa le revezi, care inseamna pentru tine mai mult decat ai vrea sa recunosti.

Dar daca Andreas imi permite … as vrea sa continui sa-l citez (nu numai ca dovada a faptului ca m-au impresionat cuvintele lui de atunci si ca le-am pastrat cu sfintenie, desi timpul si valmaseala in care traim nu mi-au permis sa ii si arat si lui acest lucru), ci si pentru faptul ca ele reprezinta feedback-ul colegului nostru din Henkel despre ceea ce a fost RWE:

“I-am cunoscut pe rand. Mai intii pe Karel si pe Daniela, mai apoi echipa de suport, persoane a caror nume imi rasuna si azi, dupa ani, in urechi. In scurt timp i-am intalnit pe Liviu si pe Julius, pe frumoasa si mult dedicata Coca, asistenta Danielei, pe Dan Ene cel mereu pe fuga sa rezolve probleme tehnice, inarmat cu solutii pt.fiecare, bine prinse in centura. Mai erau multi altii care ajutau la bunul mers al afacerii, persoane a caror activitate erau legata direct sau indirect de operatiile de zi cu zi. Ii stiam si pe baieti. Pe unii dupa nume, pe altii dupa reputatie. Stiam cu cine pot vorbi cand era ceva de rezolvat si stiam de unde se pot afla informatii despre cum bate vantul prin piata. Cu timpul am cunoscut pe destul de multi dintre ei, pe Catalin si “fratele” lui aproape geaman,( LOL), Dan Burian, pe Aurelian zis “Otto” a carui zambet nu se ofilea nici in cele mai pacatoase zile, imi placeau discutile cu Marcel, cu Geo sau Bobby. Stiam de atitudinea directa dar si modestia lui Gabi Capra sau a lui Nelu Hristodorescu. Am ras la glumele lui Nelu si a sotiei lui Viorica care m-au tachinat vre jumat’de an ca nu au ajuns in echipa Henkel…. Si altii… si altii. Pot descoperi si azi cu usurinta in crevasele memoriei, zambetul amical al lui Marian sau al Danei Brad, adancimea explicativa a Amaliei, rasul zglobiu si enenergizant al Cocutzei sau seriozitatea Almei cand o intrebam despre rezultate financiare ale lunii. O stiam pe Cristia, ca pe o subtila eminenta cenusie ce dirija din spatele scenei activitati speciale. Mai stiam de asemenea o multime de Razvani, Ioni, sau Dani si tot asa nenumarate Mihaele, Cristine sau Andree, oameni a caror fetze mi se invalmasesc azi inaintea ochilor dupa aproape zece ani de cand nu i-am mai vazut.”

M-as bucura sa pot aduna si parerile voastre despre ce a insemnat RWE pentru voi – blogul va este deschis la comentarii. Pana atunci – multumesc ca mi-ati fost si imi sunteti prieteni, ca va faceti intotdeauna timp sa ne revedem si sa retraim entuziasmul Rom West Euro!

“Youth is not a time of life; it is a state of mind. People grow old only by deserting their ideals and by outgrowing the consciousness of youth. Years wrinkle the skin, but to give up enthusiasm wrinkles the soul… You are as old as your doubt, your fear, and your despair. The way to keep young is to keep your faith young. Keep your self-confidence young. Keep your hope young.” – Dr. L.F. Phelan

Povestea mea cu Roshu a aparut astfel: am luat o carte pe drumul intre Brasov si Bucuresti, obosita dupa un curs pe care tocmai il incheiasem si am deschis-o in masina citind cu glas tare, in timp ce colega mea, Roxana, conducea „Furia Mov”, masina ei. Am citit prima pagina, a doua … apoi nu m-am mai oprit. Pentru ca lectura imi incetinea viteza, am preferat sa imi frustrez colega, tacand si dand pagina dupa pagina. A fost prima data cand mi-as fi dorit ca drumul sa dureze ceva mai mult, in pofida asteptarii si cozii de pe podul Baneasa . Este vorba de Roshu … romanul lui Tony Mott, un bestteller. Si da, isi merita marca de bestteller … caci scriitura este alerta, vioaie iar imaginile pe care le creaza iti par familiare, fara a fi comune.

E ceva frust şi rapid scris în această carte, un fel de vărsare într-un alt vas, a unei băuturi nu tocmai uşoare. Şi băutura aceasta ameţitoare e tocmai adolescenţa prinsă în experienţa iubirii în care se încearcă toţi: Izabela Ursachi (devenită Heimer printr-o căsătorie în Germania, unde şi-a găsit refugiul în urma dramei trăite), Martha Petrovici (prietena cea mai bună a Izabelei), îndrăgostite amândouă de elevul pianist Robert Comănescu de la Liceul de Artă, şi-apoi ceilalţi: Paul Şerbănescu indragostit de Izabella, Oana, Lori, Cami, Roxana.

Rememorarea vietii liceale a anilor 70 de către Izabela (Belle) este declanÅŸată tocmai de capcana iubirii în care urma să cadă ÅŸi fiica ei, Fiona, ce-o surprinde într-o seară cu vizita unui bărbat…

Aparent, asistăm la o succesiune de triunghiuri erotice, întâlniri şi despărţiri, de adio anilor de liceu, împliniri şi eşecuri, evenimente sociale şi familiale. Cu alte cuvinte, e construit un tablou de viaţă dinainte şi după ’89.

Ce ţine trează lectura acestui roman modern a unei scriitoare romance? Avalanşa de tinereţe. La care n-ai cum să nu te întorci odată cu eroii, colegii Izabelei şi cu povestea ei. Pe care o judeci confruntând-o si confundand-o cu cea proprie. În fond, acesta trebuie sa fie efectul unui bun roman de dragoste.

Roshu a aparut la editura Pastel din Brasov, se gaseste deja in cateva librarii in Brasov (KIRON – parterul magazinului STAR, ST. O. IOSIF – Muresenilor 14, RALU – Muresenilor, J.Gott, Republicii, Iuliu Maniu) si in toate librariile Teora si standurile Teora din Selgros. Lansarea ei va avea loc in 10 noiembrie 2008, ora 13.00, la libraria St. O. Iosif din Brasov.