Multi manageri se plang ca sunt coplesiti de sarcini, ca au mult de lucru, ca sunt tracasati si obositi pentru ca mereu au focuri de stins. Si pe buna dreptate – suntem convinsi ca deseori toate aceste plangeri sunt reale.
Dar atunci de ce nu delegam parte dintre sarcini daca ne simtim incarcati?
Deseori din:
– teama ca ceilalti nu fac munca la fel de bine ca noi (si nici n-o s-o faca, daca nu au ocazia sa o experimenteze si antreneze 🙂 – v-am zice noi)
– pentru ca ar trebui sa delegam sarcinile pe care stim sa le facem cel mai bine (ca sa le putem explica corect) numai ca acelea sunt si cele care ne plac cel mai mult – asa ca ne induram greu sa le dam din mana.
– pentru ca atunci cand deleg, responsabilitatea pentru sarcina facuta este tot a mea, dar riscul este mare – pentru ca o face cel caruia i-am delegat-o, nu noi. Iar, a ne asuma riscuri nu este lucrul care sa ne incante si sa ne vina natural 🙂
Care sunt cei cativa pasi care fac din delegare o reusita, m-ati putea intreba? Nu sunt adepta unor retete, pentru ca riscul lor este ca ceilalti sa le ia ad literam, pierzand din “spiritul” regulii sau sugestiei. Nu uitati ca nici o lista de pasi de urmat, nici un manual de management, nici “best practices”, niciuna dintre acestea nu tin locul inteligentei. Dar putem sa preluam si sa adaptam stilului nostru personal, contextului in care lucram si situatiei aparte cu care ne confruntam – cateva idei/sugestii.
Inainte de a schita cativa pasi in delegare, as vrea sa fac o distinctie importanta si anume: delegarea nu inseamna debarasarea de sarcinile care nu ne plac 🙂 … obiectivul ei este de a fi mai eficient si de a da rezultate mai bune, cat si de a ajuta subordonatii sa “creasca” si sa invete.